Cât de simplă e fericirea?

           În copilărie  îmi plăceau mult poveștile citite de mama. Și mai ales acele povești, care invariabil se terminau cu : ” și au trăit fericiți, până la adânci bătrâneți….”

Astăzi, încerc să văd fericirea prin ochii unui adult, și să cred în continuare în poveștile  cu final fericit. Fericirea este o stare râvnită și dorită. Ea se naște din sentimente și emoții pe care viața le pune la dispoziția noastră. Poți fii fericit dacă nu încerci să te potrivești cu toți, în loc să te afirmi pe tine însuți.  Fericirea se pierde când îți ascunzi vulnerabilitățile, temerile și neajunsurile, în loc să le accepți ca pe o parte a identității tale. Se pierde când te schimbi pentru a câștiga aprobarea celorlalți, fără a te preocupa de ceea ce îți place sau de ceea ce vrei cu adevărat. Fericirea se pierde când accepți lucruri sau situații doar pentru că sunt considerate ”normale”.

Adevărata fericire vine atunci când îți asumi cine ești, cu toate imperfecțiunile tale și îți asculți vocea interioară în locul zgomotului din exterior, când ignori judecățile și eviți conformarea.

Poate că din când în când este bine să ne oprim din urmărirea fericirii și să ne mulțumim să fim fericiți. Eu încă insist să văd frumusețea vieții, să zâmbesc, să simt recunoștință și să construiesc visuri.

O viață frumoasă și fericită este o viață plină de sens, definită prin cunoașterea de sine, împlinirea unui ideal și căutarea cât mai multor plăceri. Norocul ți-l faci cu mintea ta, deci  mulțumește și trăiește! Când schimbi felul în care privești lumea, lumea se schimbă, deci fericirea poate să fie parte din viața ta oricând, oriunde.

Să ne fie cu iubire, până data viitoare!