VIAȚA ÎN ECHILIBRU

             De multe ori mi-am imaginat viața ca pe un joc.  Nimic complicat, un joc simplu în care  avem posibilitatea să fim în arena circului și să jonglăm cu mingi. Să le aruncăm în aer, să le prindem, sau nu. Pe fiecare minge stă scris:  muncă, familie, sănătate, prietenii, suflet. Toate trebuie menținute în jocul vieții. Munca mi-am imaginat-o  ca fiind construită din cauciuc, ceva ce dacă scapi, va reveni oricând înapoi. Pentru celelalte mingi mi-am imaginat că sunt din sticlă. Dacă scapi vreuna, se poate zgâria, crăpa sau în cel mai rău caz chiar sparge.                                                     

Când am înțeles esența acestor lucruri am început să mă strădui pentru a obține un echilibru.  Treptat am înțeles că este important să nu mă subestimez, comparându-mă cu alții. Pentru că fiecare suntem diferiți și fiecare suntem speciali. Am mai înțeles că nimic nu se termină până în momentul în care mă opresc să mai încerc.

        În străduința mea, nu mi-a  fost frică să îmi asum riscuri, și mi-am încercat norocul de câte ori am avut posibilitatea devenind mult mai curajoasă cu mine și cu ceilalți. Mi-am propus să nu mai alerg atât de repede prin viață, să savurez orice moment și mai ales să nu uit încotro mă îndrept. Am învățat cum să îmi folosesc timpul și mai ales cuvintele, pentru că unele dintre ele odată spuse nu mai pot fi recuperate. Nu am renunțat niciodată atunci când am avut ceva de oferit. Nu am ignorat lucrurile care mi-au fost dragi sufletului meu. Am ținut de ele ca și cum ar fii fost însăși viața mea, pentru că fără ele viața nu ar avea sens.

       Concluzia? Viața nu este o competiție, ci o frumoasă călătorie care trebuie simțită pas cu pas, pentru că Ieri este Istorie, Mâine e Mister, iar Azi este un Cadou…..Să ne bucurăm de el!

Să ne fie cu iubire până data viitoare!