ANTIDOT PENTRU FURIE

Una dintre cele mai mari provocări ale mele a fost și este furia. În momentul în care am conștientizat de furia din viața mea, de cât rău îmi poate face,  am început să lucrez cu ea, să devin ”prietena” ei. Și, am devenit!

Am înțeles că furia este o emoție. Chiar dacă distructivă, dar este o emoție ca oricare alta.  Haideți, să facem un exercițiu și să ne imaginăm furia ca un iceberg care plutește pe apa oceanului. Vârful icebergului este la suprafață, iar cea mai mare parte se află sub apă. Acolo, sub apă, se află o întreagă lume a emoțiilor, fascinantă, interesantă, înfricoșătoare, o lume mai mult sau mai puțin conștientizată și acceptată, dar, cu siguranță, plină de culoare, viață, potențial. Este lumea noastră interioară, este lumea emoțiilor mai puțin plăcute pe care am învățat să le reprimăm. Uneori această lume trimite mesaje către suprafață, iar când mesajele nu sunt auzite, înțelese și decodificate corect, ceva se zdruncină în interiorul nostru și toate emoțiile de tristețe, frică, durere, neapreciere apar sub acest chip al furiei.                       

              Ulterior am înțeles  că  furia se ”moștenește”, se transmite din generație în generație, iar eu am datoria  să nu o transmit mai departe. Am descoperit  că în spatele fiecărui moment al meu de furie se află: neputința, dezamăgirea, oboseala, stresul, lipsa de curaj, critica. Tot furia m-a învățat să spun ”stop”, să iau o pauză din când în când, să am grijă de mine și de cei din jurul meu, să fac lucruri care mă binedispun. Emoția furiei m-a ajutat să îmi păstrez echilibrul interior, să gestionez anumite situații, să îmi câștig pacea, liniștea sufletească, să fiu bine eu cu mine, să mă recunosc și să mă apreciez din ce în ce mai mult.

               Recomand  să gestionați rațional furia, iar antidotul cel mai presus de inteligență este calmul.

    Să ne fie cu iubire până data viitoare!