IUBIREA NECONDIȚIONATĂ
Acest ,,dar”, al iubirii necondiționate ne-a fost dat de la început. Însă oamenii tind să ceară altora ceea ce lor înșiși le este greu să dăruiască. Mereu așteptăm și cerem altcuiva ceea ce nouă ne este greu să dăruim: iubirea necondiționată. Așteptăm ca altcineva să ne facă să ne simțim iubiți, doriți, apreciați, să ne simțim în siguranță.
Odată cu trecerea timpului sufletele noastre au îmbrăcat forma amară, și printre atâtea valori și credințe a apărut și condiționarea care ne-a limitat credința în iubirea necondiționată. Am învățat că putem fii buni sau răi în funcție de împrejurări. Am învățat ce este bine să facem și ce nu. Am trecut prin experiențe dureroase care ne-au produs furie și dezamăgire.
Ce nu am învățat? Nu am învățat să fii recunoscători, să lăsăm resentimentele deoparte, chiar dacă unii oamenii ne-au rănit. Nu am învățat să ne concentrăm pe ceea ce suntem, să încercăm să iertăm, să ne eliberăm de dorința de răzbunare, să înțelegem că lumea nu ne datorează nimic. Să învățam să iubim necondiționat, știind că suntem capabili să dăruim înainte de a aștepta să primim din partea celorlalți. Aceștia sunt primii pașii pe cărarea iubirii necondiționate, pentru că viața se schimbă puțin în fiecare clipă, tot timpul mai este ceva de iertat, de învățat, de iubit…..și pentru că știm cine suntem dar nu știm ce am putea deveni.
Să ne fie cu iubire până data viitoare!
