DESPRE CRĂCIUN, CU INIMĂ DE COPIL….

Crăciunul este sărbătoarea sufletelor noastre. Crăciunul ne schimbă. Ne face să fim mai buni, mai sensibili, mai atenți la nevoile celor din jur, mai darnici, mai mulțumitori, mai fericiți. Până la urmă, e vremea faptelor bune, a gândurilor curate. În copilărie, sărbătorile de iarnă, așteptate cu nerăbdare, erau fabuloase, prilej nimerit de a ne bucura cât mai mult unii de alții, nerăbdători să primim cadourile de la Moș Crăciun. Sărbătorile erau calde, pline de bunătatea părinților, cu care împodobeam bradul ce aducea în casă un aer proaspăt de munte și de cetină. Crăciunul este o sărbătoare de binecuvântare a părinților și copiilor. De aceea asociez tot mai mult, mai ales în ultimii anii din urmă, Nașterea Domnului cu imaginea familiei. La noi în familie, există obiceiul ca de Crăciun să ne reunim cu toții acasă la părinții, în jurul bradului, a bucatelor alese, cu miros de cozonac proaspăt, de portocale și mandarine. Să povestim la o cană de vin fiert sau ciocolată caldă, anul ce tocmai se apropie de final.

Dacă ar fii să mă întâlnesc cu Moș Crăciun, și să mă întrebe ce vreau pentru mine, i-aș răspunde : ce crezi tu Moșule, că îmi lipsește mai mult, și mi-ar aduce bucurie! Însă pentru noi toții aș vrea să aduci în lume pace și armonie, lumină sfântă și căldură în inimi și suflete. Pe noi „copii” mai mari, fă-ne, te rog, mai buni, mai duioși, mai înțelepți și cumpătați. Așterne speranța și încrederea în suflet și în gând, ajută-ne să ne păstrăm credința în miracolul Nașterii Mântuitorului.

Așadar, hai să fim cu toții : Iubire, Bunătate, Iertare, Fericire! Pentru că nu-i așa, dacă Moș Crăciun n-ar exista, nu s-ar vorbi despre EL.

Să ne fie cu iubire până data viitoare!