În copilărie  îmi plăceau mult poveștile citite de mama. Și mai ales acele povești, care invariabil se terminau cu : ” și au trăit fericiți, până la adânci bătrâneți….” Astăzi, încerc să văd fericirea prin ochii unui adult, și să cred în continuare în poveștile  cu final fericit. Fericirea este o stare râvnită și dorită. Ea se naște din sentimente și emoții pe care viața le pune la dispoziția noastră. Poți fii fericit dacă nu încerci să te potrivești cu toți, în loc să te afirmi pe tine însuți.  Fericirea se pierde când îți ascunzi vulnerabilitățile, temerile și neajunsurile, în loc să le accepți ca pe o parte a…

              Odată cu trecerea vremii și timpului, se pare că tot mai puțin auzim cuvinte de mulțumire pe care să și le adreseze oamenii unii altora. Deși este simplu să fim recunoscători, și toți avem motive de a fi recunoscători, nu toți știm să ne exprimăm aprecierea, să apreciem oamenii, lucrurile și experiențele pe care le întâlnim în viața noastră. Pentru a fi recunoscători trebuie să observăm lucrurile și oamenii din viața noastră. Să vedem cum sunt ele pregătite pentru noi. Trecând de observație, ne vom întreba de ce am primit noi aceste lucruri. De ce au intrat în viața noastră anumiți oameni, iar după ce si-au încheiat misiunea au…

Sunt momente în viață când suntem prinși în vârtejul problemelor, a incertitudinilor, a nesiguranței. Ne grăbim să luăm decizii și încercăm din răsputeri să rezolvăm situațiile apărute în viața noastră. Vrem să facem totul singuri, până la pragul epuizării psihice și sufletești. Grijile noastre excesive nu fac altceva decât să ne crească nivelul de stres, acest inamic nevăzut care macină tinerețea, sănătatea și forța vitală. Tocmai de aceea ar trebui să înțelegem că sunt lucruri pe care nu le putem controla, iar pentru a devenii oameni liberi, împăcați cu noi, dar și cu propria viață este necesar să ne lăsam în voia lui Dumnezeu și să luăm lucrurile așa cum…

La un moment dat, în cursurile de NLP am avut de ”lucru” cu conștientizarea. Termenul în sine mă făcea să gândesc  obiectiv, să îmi îndrept atenția spre mine. Să îmi pun întrebări de genul: ce emoție simt?, ce simte corpul meu?, ce gândesc? Treptat am înțeles că este necesar să îmi iau un angajament față de mine, să fiu cinstită și corectă cu mine, sau cum spunea Anthony Robbins: ” să mă racordez la frecvența mea de geniu”. Ca să îmi fie mai comod cu acest angajament, am început să îmi acord note pentru diferite momente ale zilei: dimineață, prânz, după amiază, seară.  Apoi indiferent de starea mea super faină…