ÎNTRE TEAMĂ ȘI PUTERE: DORINȚA DE A DEȚINE CONTROLUL

M-am educat să fiu independentă, puternică și organizată. Să am totul sub control. Pentru că în mintea mea, controlul înseamnă siguranță. Pentru mine controlul înseamnă că nu voi fii niciodată la mila nimănui. Ce nu mi-am dat seama atunci, a fost că această teamă de a depinde de alții, m-a transformat într-un om care încearcă să controleze totul: oamenii, situațiile, rezultatele. Și asta ma epuizat cât pentru o viață întreagă. M-am educat să fiu perfecționistă, să muncesc mult, să caut soluții și variante, să fac planuri, să nu mă dau ușor bătută. Toată viața mi-a plăcut ca totul să fie sub control, să știu pe ce mă bazez, să știu ce urmează. Dar în spatele acestor calități se ascundea teama de a lăsa controlul din mâna mea. Îmi era teamă să fiu relaxată, flexibilă și adaptabilă. Pentru că în mintea mea relaxarea înseamnă vulnerabilitate, iar vulnerabilitatea egal risc.  În urma unor experiențe am decis să fac primii pașii spre resemnare, eliberare, să respect liberul arbitru al celorlanți-ei aleg dacă se schimbă sau nu, și să mă încred și mai mult în Dumnezeu. Am ales o a doua direcție deși nu a fost ușor. Am decis să nu mai controlez comportamentul lor, reacțiile lor și gândurile lor, pentru că această strategie nu funcționează. În relația cu Dumnezeu am spus: ,, Facă-se voia Ta”, în relația cu oamenii: ,,Ești liber să iei ce decizie vrei pentru viața ta, alegerea este la tine și în funcție de decizia ta, eu voi decide ce voi face pe mai departe”.

Concluzia: să renunț la control este una dintre cele mai bune lecții de viață, pentru că presupune să accept că nu pot forța pe nimeni să mă iubească așa cum vreau eu, că nu pot schimba pe nimeni care nu vrea să se schimbe, că nu pot controla rezultatele oricât de mult mi-aș dori.  Responsabilitatea mea se oprește la mine.

Să ne fie cu iubire, până data viitoare!